Îl îmbrăţişez în jurul centurii pentru că nu pot ridica braţele spreumeri şi-mi lipesc capul de pieptul lui:— I Iove you.Se desprinde şi se repede la bibliotecă. Scoate dicţionarulromân-englez. Eu îl privesc năucă:— Ce naiba faci?— Nu ştiu cum îi zice în ingliş la escroacă.

Vîrsta ne schimbă atît de mult, uneori uiţi că ai fost copil, ai impresia că te-ai născut aşa, bătrîn, şi totuşi sînt unele fleacuri care-ţi rămîn adînc înrădăcinate. Clişee unde adultul dă mîna cu puştiul care trăgea la fit şi tocea peste vară la teorema lui Pitagora. De cînd mă ştiu, prima ninsoare m-a scos din minţi... Îmi venea să urlu de bucurie... Ca şi mirosul ăla special din martie. Un miros de verde, de pămînt...

Străzi vechi cu căsuțe de zestre ridicate pe la 1900, geamuri scunde la câteva palme de pământ și grădinițe firave, străjuite de bolovani rotunzi, dați cu var. Locuințe de bunici cu candele, vin de smochine făcut în casă și pisici dolofane cuibărite între ghivecele de la fereastră, odăi cu miros de bătrânețe, valeriană și praf pentru gândaci.

O rochie de voal violet, transparentă până la indecent, cu ornamente de franjuri lungi de mătase în dreptul sânilor și al șoldurilor. Idee genială de striptease fără despuiere. Franjurile lunecoase nu îmbrăcau: ațâțau, oferind vizionare cu pipeta.

Ah! Plăcerea de a te întinde goală între cearșafuri proaspete și parfumate sub plapuma pufoasă din atlas bleumarin... Nimeni în stânga sau în dreapta, nimeni de care să ții seama... Iubea iarna, atmosfera de intimitate, de 'la mine', pe care o dobândește orice locuință, cât de searbădă, în luni ca noiembrie sau decembrie, băile fierbinți, prelungite, cu aromă de vanilie, căpșuni, lămâie sau brad (...)

Afară, noiembrie ploua cu tristețe, aromă de tufănele și mult gri.

Da, draga mea, o camee! Nu văd nici un motiv să nu fii elegantă la tine acasă. M-am străduit totdeauna să înţeleg femeile pentru care oglinda nu înseamnă nimic altcevadecît strada sau o vizită. Trebuie să-ţi facă plăcere să te priveşti.

Călin e tipul de bărbat imposibil în dragoste. Se chinuie şi chinuie.Cunosc genul, l-am întâlnit în viaţa uneia dintre prietenele mele, am avutun specimen şi în familie. Cei din jur etichetează simplist sadism saumasochism. Procesul cred că-i mai complex. Nefericiţii oferă imens,pretind pe potrivă, iartă greu sau niciodată, vor absolutul. Vai de capullor!

Cei mai mulţi o socoteau doar excentrică,iar dezinformaţii îşi închipuiau că devansează moda. Nu o dată, femei în vârstă care o întâlniseră întâmplător pe stradă mărturiseau entuziasmate prietenelor: "Să ştii că iar se poarta canotierele de pai în februarie... Am văzut azi în faţă la Eva o femeie foarte bine, străină cred.Avea o borsalină olive splendidă. Am purtat una exact la fel când m-am logodit cu Petrică. Sunt vreo cincizeci de ani de atunci... Extraordinar cum se întoarce moda!...

Pe domnul Van der Hoph însă când îl văd îmi vine să-l mângâi pe cap, ca pe un băiețel. Cred că altceva trebuie să inspire un bărbat.